6 - Perioada 500 - 1000 E.N.

1. - 543 E.N. - Japonia - Japonezii afirma ca in jurul acestei date a fost trimis din Corea in Mikado "roata care indica Sudul". Aceasta precizare apare in lucrarea "Knight's American mechanical dictionary" aparuta in anul 1882.

Car Magnetic

2. - 658 E.N. - Japonia - Anul in care Kai-bara-Tok-sin declara in lucarea acestuia "Wa-zi-si", ca a fost construit primul car magnetic in Japonia; Acest lucru este mentionat de catre Klaproth in lucrarea "Boussole", iar in "Journal of the Franklin Institute" este o descriere si o reprezentare grafica a unuia asemenea car magnetic, preluata din volumul 33 al Enciclopediei Japoneze.

3. - 910 E.N. - China - In jurul acestei date, in perioada dinastiei Thang, a fost pentru prima data construit carul magnetic cu numele Kin-Koung-yuan, care era asemanator cu cele anterioare, dar avand suplimentar un tambur si un clopotel. Amandoua erau lovite la anumite perioade de timp, proportionale cu distanta parcursa. Despre acesta se poate citi in "American Journal of Science and the Arts".

     In lucrarea "Mémoires concernant l'histoire, les sciences, les arts, les mœurs, les usages, &c. des Chinois" volumul 13, un critic Chinez cu numele Tchen-yn sustine despre cunostintele necesare construirii carelor magnetice ca neffind niste cunostinte generale, citez "Eu stiu bine ca sub dinastia Thang, sub Hien-toung (care aurcat pe tron in anul 806 E.N. si a domnit 17 ani) a fost construit un car care arata permanent cele patru parti ale Pamantului, asemanatoare celor care au fost construite de Hoang-ti... Pe el statea o figurina, a carei mana mereu indica Sudul."

5 - Perioada 0 - 500 E.N.

1. - 121 E.N. - China - Chinezii cunoasteau despre polaritatea si forta de atractie a magnetului, iar cea mai veche inregistrare a transferului proprietatii magnetice a unui magnet unei piese de metal, este explicit mentionata in dictionarul "Shuo Wen Jie Tzi", realizat de Shyu-Shen completat in anul 121 E.N. Acest dictionar contine o descriere despre cum poate fi transferata proprietatea de a indica polul magnetic sud al Pamantului unui ac de fier, printr-o serie de lovituri ritmice, facand aluzie la "Tseu, piatra cu care poate fi directionat un ac".
     In Europa se considera ca acul indica polul Nord, in timp ce in China polul magnetic Sud este considerat polul atractiv al acului (1979 - G. Staunton - Account of an Embassy).
     Este bine de remarcat aici si de tinut minte faptul ca despre atractia magnetica a polilor terestri nu scrie niic unul din scriitorii antichitatii. Se pare ca acest aspect le-a scapat atentiei Grecilor si Romanilor, a caror admiratie, conform fizicianului Francez Falconet in cartea "Dissertation historique et critique sur ce que les anciens ont cru de l'aimant", era in totalitate fata de proprietatea atractiva a magnetului.

Natural and Moral History
of the Indies

     Natural and Moral History of the Indies". Citez "Nu amgasit nici o mentiune a utilizarii magnetitei si busolei la antici, nici nu cred ca ei aveau cunostinta de ele; iar fara cunoasterea busolei, este evident ca nu exista nici o posibilitate de a traversa oceanul... Nici Aristotel nu a vorbit despre ele, sau Teofrast, sau Dioscoride, sau Lucretiu, sau oricare alt istoric sau filozof pe care l-am citit, desi ei discutau despre magnetita."
Acelasi lucru il afirma si Reverendul Joseph de Acosta in "
     Si Thomas Creech, in notele facute la traducerea lucrarii lui Lucretius "On the nature of things" Vol.II, citez "Si intradevar, este foarte probabil, ca anticilor le era necunoscuta puterea polara si Directionarea catre Nord a magnetitei: iar Pancirollus a plasat-o intre inventiile moderne..."

     Deci se pare ca, in timp ce chinezii si indienii foloseau proprietatea directiva a magnetitei fata de polii magnetici ai Pamantului, anticii Romani si greci habar nu avea de aceste proprietati, ci doar de proprietatea atractiva fata de fier.

2. - 235 E.N. - China - Conform unui articol aparut in revista "American Journal of Science and the Arts" Vol.40, se face referire la faptul ca in anul 235, un imparat Chinez i-a ordonat cuiva cu numele Makiun, citez "sa construiasca un car care sa arate Sudul, pentru a fi depozitat intr-un fel de Muzeu; si suntem informati ca inventia a fost pierduta pentru ceva timp, si a fost recuperata prin ingeniozitatea lui Makiun."

3. - 295 E.N. - China - Fizicianul si scriitorul Kuo Puo, unul din cei mai celebri oameni ai vremurilor sale, compara proprietatile atractive ale magnetului cu cele ale chihlimbarului. Acesta adirma in lucrarea "Discourse on the Loadstone" citez: "Magnetul atrage fierul ca si chihlimbarul care atrage semintele de mustar. Exista un vant care instantaneu si misterios penetreaza ambele corpuri, unindu-le imperceptibil cu viteza unei sageti. Este de neinteles."

4. - 400. E.N. - Italia - Marcellus Empiricus, care a fost magister officiorum in timpul domniei Marelui Theodosius, a afirmat in lucrarea lui "De Medicamentis Empiricis", ca magnetul denumit de el "antiphyson" atrage si respinge fierul.

5. - 426 E.N. - Italia - Sfantul Augustine in lucrarea "De Civitate Dei" ne expune un experiment despre magnetism. Citez: "Cand l-am vazut prima data, am ramas trasnit, deoarece am vazut un inel de fier atras si suspendat de piatra; iar apoi, ca si cum iar fi transferat propria proprietate fierului pe care il atragea si l-a facut parte integranta din el insusi, acest inel a fost pus in apropierea altuia, si pe care l-a ridicat, astfel primul inel atarna agat de magnet, iar al doilea de primul. Un al treilea si al patrulea au fost adaugate, asa incat de piatra atarna un lant de inele, cu cercurile lor lipite, nu intrepatrunse ci atasate unul la celalalt prin suprafata lor exterioara. Cine nu ar fi uimit de aceasta proprietate a pietrei, preexistand, nu doar in el insusi, dar transmitand-o prin atat de multe inele si legandu-le impreuna prin legaturi invizibile? Inca si mai surprinzator este ceea ce am auzit despre piatra de la un frate de episcopat, Bishop Severus de Milevis. El mi-a spus ca Bathanarius, candva Conte de Africa, cand servea masa cu el, a creat un magnet si la agatat sub un platou de argint, pe care a plasat putin fier; apoi, in timp ce-si muta mana cu magnetul pe sub platou, fierul de pe platou se muta la fel. Platoul de argint nu-l afecta deloc, asa incat oricat de repede era mutat inainte si inapoi magnetul sub platou, la fel se misca si fierul de deasupra. Eu am relatat ceea am vazut: Eu am relatat ceea ce mi s-a spus de catre cineva in care am incredere ca si in ochii mei."

6. - 450 E.N. - Grecia - Fizicianul Aetis Amidenus ne transmite ca, citez: "cei care au probleme cu guta la maini sau la picioare, sau convulsii, se simt mai bine cand tin un magnet in mana."

4 - Perioada 1000 - 0 I.E.N.

1. - 1000 I.E.N. - Grecia - Homer, in lucrarea "The Odyssey", descrie ca magnetitul era utilizat de Greci pentru ghidarea navigatiei, pe vremea asediului Troiei. Deoarece aceasta odisee reprezinta prima mentiune a utilizarii proprietatilor magnetice ale magnetitei, in mitologia greaca, se impune o analiza mai detaliata a pasajelor care fac trimitere la aceasta. Expun aici paragrafele cu pricina, din mai multe traduceri diferite ale acestei odisei:

The Odyssey of Homer - pag. 135

a. - The Odyssey of Homer - Alexander Pope - 1811

The Odyssey of Homer - pag. 218

b. - The Odyssey of Homer - Philip Stanhope Worsley - 1861 

The Odyssey of Homer - pag. 190

c. - The Odyssey of Homer - Cullen Bryant - 1873

The Odyssey of Homer - pag. 225

d. - The Odyssey of Homer - Earl of Carnarvon - 1886


Toate aceste traduceri diferite, coroborate cu parerile altor cercetatori si istorici, probabil corecte, intaresc ideaa ca Grecii, Romanii si Fenicienii nu cunosteau proprietatile magnetitei, deoarece in nici una din scrierile lui Teofrast, Platon, Aristotel, Lucretius si Plinius nu se face referire la cunoasterea si folosirea ei.

2. - 600 I.E.N. - Grecia - Aristotel, in lucrarea lui, intitulata "De anima", face referire la faptul ca Thales din Milet, filozof grec ce a trait in secolul sase I.E.N., afirma citez: "Thales, de asemenea, judecand dupa ceea ce se spunea despre el, considera sufletul ca fiind cauza miscarii, daca este adevarat ca el a afrimat ca magnetita poseda suflet, deoarece ea atrage fierul." Deci conform relatarii lui Aristotel, si spuselor lui Thales din Milet, magnetismul si proprietatile acestuia erau cunoscute inca din perioada respectiva.

3 - 321 I.E.N. - Grecia - Filozoful Grec Teofrast a fost primul care a observat proprietatile atractive ale "lyncurium"-ului, presupus de multi a fi turmalina, si a facut o descriere a acesteia in tratatul lui despre pietre, cu numele "De Lapidibus". Teofrast cat si Plinius (in lucrarea acestuia "Natural History") scriu despre acest magnet natural, ca avand proprietatea de a atrage scoarta, paie si frunze uscate, proprietate asemanatoare chihlimbarului. Acesta spune ca "in momentul in care metalul se apropie de ea, el este atras, si odata ce a fost prins, este repede mentinut in imbratisarea magnetului".

4 - 250 I.E.N. - Grecia - Ptolemeu i-a ordonat lui Timochares, arhitectul palatului, sa suspende statuia de fier lui Arisnoe in templul Pharos. Desi Plinius (in lucrarea sa, volumul 34, cap. 14) afirma ca acest ordin nu a fost niciodata realizat, poetul Roman Ausonius (Decimus Magnus) afirma exact contrarul in lucrarea lui "Mosella", afirmand "... a suspendat statuia in mijlocul aerului... sub bolta acoperisului ornata cu magnetita, un magnet albastriu, atrage prin intermediul unui fir metalic, si mentine tanara femeie in imbratisarea lui".

5 - 60 I.E.N. - Italia - Poetul Roman Titus Lucretius Carus, face referire la magnet si proprietatile acestuia in lucrarea cu numele "De Rerum Natura", in care acesta afirma, citez: "... voi explica care sunt principiile care fac posibila puterea de atractie a pietrei pe care Grecii o numesc magnet, deoarece aceasta provine dintr-o tara numita Magnesia..." si continua cu explicarea principiilor datorita carora, fierul este atras de catre magnet. La trasmiterea fortei de atractie magnetice prin inelele lantului fac referire si urmatorii filozofi in lucrarile lor:
- Platon in dialogul din lucrarea "Ion", pagina 274, sau in limba Romana "Platon - Ion";
- Plinius in lucrarea "Natural History" volumul XXIV cap.42;
- Sf. Augustin in lucrarea acestuia "De Civitate Dei" cartea XXI, cap.4, sau in versiunea tradusa in limba engleza a acesteia "The City Of God" pagina 420;
- Bishop Hall in lucrarea "The English Senneca" pagina 53, cap. XVIII.

3 - Perioada 2000 - 1000 I.E.N.

1. - 2000 I.E.N. - Guatemala - Existenta unor statui de piatra, denumite popular "baietii grasi" reprezinta un alt indiciu al cunoasterii si utilizarii magnetismului si efectelor acestuia. Aceste statui dolofane, apartin culturii "Monte-Alto", cultura premergatoare celei Olmece. Multe din statuile acestei culturi au proprietati magnetice. Statuile au polii magnetici in dreptul tamplelor, posibilitatea ca aceasta aranjare sa fie intamplatoare fiind exclusa, datorita numarului mare de statui dolofane care prezinta aceste proprietati magnetice fix in zona tamplelor.

"Baiat gras" apartinand culturii
Monte Alto

O colectie de "baieti grasi" apartinand culturii pre-Olmece "Monte Alto", se afla in parcul central al orasului La Democracia din Guatemala, cat si in fata muzeului local. Patru capete si trei trunchiuri dintre aceste statui, prezinta proprietati magnetice. Toate cele patru capete au polul nord magnetic localizat in tampla dreapta, in timp ce trei dintre ele au polul sud magnetic localizat mai jos de urechea dreapta, iar cel de-al patrulea (care se afla in fata muzeului) are polul magnetic sud localizat in tampla stanga. Alte asemenea sculpturi in piatra cu proprietati magnetice se gasesc si in alte locuri din Guatemala, cum sunt cele din Izapa, pe plantatia de zahar de la El Baul, precum si in zone din Mexic.

2. - 1110 I.E.N. - China - In cartea cu numele "The general history of China", primul volum, editia a treia, scrisa de Jean-Baptiste Du Halde, si publicata in anul 1741, la pagina 315 autorul face o descriere a unui dispozitiv cu proprietati magnetice.

Istoria Generala a Chinei

Evenimentul are loc pe timpul domniei celui de treizeci si sase-lea imparat al Chinei, Tching Vang (Chéng Wáng). Acest dispozitiv a fost daruit de Prim Ministrul Tcheo Kong (si unchi al imparatului), ambasadorilor Imparatului CochinChinei, pentru a le folosi la drumul de intoarcere acasa.

Redau in continuare traducerea acestui paragraf: "... Tcheou Koung le-a dat un instrument, care cu o latura indica spre Nord, iar cu latura opusa indica spre Sud, pentru a-i ghida mai bine in drumul lor spre casa, decat au fost ghidati la venirea in China. Acest instrument era denumit Tchi nan, care are acelasi nume cu ceea ce Chinezii numesc acum Busola Nautica: aceasta ne permite sa credem ca Tcheou Kong a fost inventatorul busolei."

3. - 1084 I.E.N. - Grecia -  Conform descrierii facuta de Eschil (parintele tragediei) in drama "Agamemnon", acesta a folosit o linie de semnalizare optica pentru a-si avertiza regina, pe Clitemnestra, despre caderea Troiei. O alte mentiune care face trimitere la folosirea magnetismului o reprezinta aliniatul 35, capitolul 38, Iov, Vechiul Testament, din "Bilbie".

4. - 1068 I.E.N. - Grecia, China - O alta mentiune a cunoasterii si utilizarii proprietatilor magnetismului este mentionata in cartea lui Alexander Von Humboldt, denumita "Cosmos", in care acesta afirma ca pe timpul domniei celui de al saptesprezecelea si ultim imparat al Atenei, chinezii aveau inca pe atunci care magnetice care indicau permanent Sudul, si care le servea drept ghid prin intinsele campii ale Tartarului. De asemenea, tot acesta afirma ca, chiar si in secolul trei al erei noastre, chinezii navigau prin Oceanul Indian folosindu-se de acul magnetic, care le indica mereu Sudul. Acest lucru este mentionat in cartea "Asie Centrale", la paginile 38-41, unde acesta arata avantajul cunostintelor si utilizarii timpurii a acului magnetic de catre Chinezi, asupra Grecilor si Romanilor, pentru care de exemplu, chiar si directia reala a muntilor Pirinei si Apenini le era necunoscuta.

5. - 1033 I.E.N. - Israel, Spania - Despre Solomon, imparatul Israelului si fiul lui David si al Batsebei, multi considera ca avea cunostinta despre utilizarea busolei, atat timp cat anumite versete din Odiseea lui Homer sunt interpretate ca evidente ale faptului ca proprietatile magnetismului erau cunoscute pe vremea lui Solomon.

Imaparatul Solomon

In cartea scrisa de Flaminius Venanson in anul 1908, denumita "De l'invention de la boussole nautique" autorul dezbate la pagina 34, exact problema celor care au sustinut in lucrarile lor ca Solomon ar fi avut cunostinta de fenomenul magnetic si i-ar fi utilizat proprietatile. Cativa dintre acestia sunt: Spaniolii Jesuit Pineda si Athanasius Kircher, care afirma ca Solomon ar fi utilizat busola la navigatie. Fuller in "Miscellanous" IV, cap.19 si Levinus Lemnius in "De Occulta Naturae Miracula" au incercat chiar sa dovedeasca ca Solomon a inventat busola. Insa exact contrariul a fost demonstrat de Henricus Kippingius in lucrarea acestuia "Antiquitatum Romanorum" cartea 3 cap.6 si de catre Samuel Bochart in lucrarea "Geographia Sacra" in cartea 1, cap 38.

6. - 1022 I.E.N. - China - In aceasta perioada, carele chinezesti magnetice aveau un ac magnetic plutitor, a carui miscare era transmisa unei statuete al carei brat indica intotdeauna Sudul. O dezbatere mai detaliata a acestui subiect se gaseste in lucrarea "Lettre à m. le baron A. de Humboldt sur l'invention de la boussole" scrisa de Heinrich Julius von Klaproth in anul 1834.

2 - Pana in 2000 I.E.N.

1. - 2637 I.E.N. - China -  Aceasta data, se pare ca reprezinta cea mai timpurie descriere a unor efecte magnetice. Descrierea detaliata a acestui eveniment, este mentionata in lucrarea lui de Li Shu-Hua, denumita "Origine de la Boussole", aparuta in anul 1954 in publicatia Isis Vol. 45, No. 2 (Jul., 1954), pp. 175-196.

Carul antic chinezesc, construit de
Hoang-ti

Aceasta data a fost demonstrata in mod concludent, ca fiind cea mai timpurie, la care s-a constat in istorie folosirea efectelor magnetice. Se descrie ca, in timpul celui de al saizeci si unu-lea an de domnie a lui Hoang-ti, trupele regale care il urmareau pe printul rebel Tchi-yeou, s-au ratacit, pierzand din vedere dusmanul cat si directia vantului, pe timpul ceturilor grele existente in campiile Tchou-lou.

Vazand asta, Hoang-ti a construit un car, in care statea drept, o figura proeminenta feminina, care indica cele patru puncte cardinale, si care mereu se intorcea catre sud, oricare ar fi fost directia carului. Astfel, el a reusit sa captureze printul rebel, care apoi a fost condamnat la moarte.

1 - Introducere

Magnetismul, asa cum il cunoastem si intelegem noi astazi, se pare ca exista si se manifesta din timpuri imemoriale, probabil chiar din genunile creatiei universului, si sigur de la inceputurile formarii Pamantului ca planeta.

Cristale de magnetita octaedrice

Din perspectiva actualei civilizatii, omul a observat de multe secole efectele magnetice manifestandu-se in diferite minerale aflate in Pamant. Cele mai vechi inregistrari despre efectele magnetice apartin antichitatii de dinaintea erei noastre. Aceste inregistrari incep cu anul 2637 I.E.N. si continua apoi pe perioada marilor filozofi si intelepti ai antichitatii, pana in secolul 19 cand a avut loc unificarea magnetismului cu electricitatea, aceasta fiind facuta de catre James Clerk Maxwell.

Pe acest blog, de-a lungul mai multor posturi, voi aborda si voi dezbate insa doar magnetismul, atat din punct de vedere istoric, cat si practic, experimental. Voi trece succint dar relevant peste magnetismul oficial, cel expus in manuale si in diferite surse acreditate si agreeate de forurile academice actuale, si voi continua, accentuand acele aspecte, experimente si fenomene din sfera magnetismului, care nu pot fi explicate de stiinta contemporana.

Sper ca pe parcurs, continutul acestui blog sa atraga atentia a cat mai multor tineri dornici de cunoasterea profunda a unor fenomene, aparent foarte bine explicate matematic si experimental. Spun aparent deoarece la o cercetare profunda a fundamentelor conceptiei, realizarii si interpretarii rezultatelor unor experimente si fenomene, se constata o totala superficialitate, sau uneori se poate vorbi chiar de rea intentie. Ulterior, aceasta superficialitate cu aparenta de certitudine devine litera de lege, fiind bine garnisita de un aparat matematic adecvat si corect dpdv matematic insa fals conceptual, aceasta fiind mai apoi expusa ca o lege imuabila a fizicii si transmisa ca atare generatiilor urmatoare.