4 - Perioada 1000 - 0 I.E.N.

1. - 1000 I.E.N. - Grecia - Homer, in lucrarea "The Odyssey", descrie ca magnetitul era utilizat de Greci pentru ghidarea navigatiei, pe vremea asediului Troiei. Deoarece aceasta odisee reprezinta prima mentiune a utilizarii proprietatilor magnetice ale magnetitei, in mitologia greaca, se impune o analiza mai detaliata a pasajelor care fac trimitere la aceasta. Expun aici paragrafele cu pricina, din mai multe traduceri diferite ale acestei odisei:

The Odyssey of Homer - pag. 135

a. - The Odyssey of Homer - Alexander Pope - 1811

The Odyssey of Homer - pag. 218

b. - The Odyssey of Homer - Philip Stanhope Worsley - 1861 

The Odyssey of Homer - pag. 190

c. - The Odyssey of Homer - Cullen Bryant - 1873

The Odyssey of Homer - pag. 225

d. - The Odyssey of Homer - Earl of Carnarvon - 1886


Toate aceste traduceri diferite, coroborate cu parerile altor cercetatori si istorici, probabil corecte, intaresc ideaa ca Grecii, Romanii si Fenicienii nu cunosteau proprietatile magnetitei, deoarece in nici una din scrierile lui Teofrast, Platon, Aristotel, Lucretius si Plinius nu se face referire la cunoasterea si folosirea ei.

2. - 600 I.E.N. - Grecia - Aristotel, in lucrarea lui, intitulata "De anima", face referire la faptul ca Thales din Milet, filozof grec ce a trait in secolul sase I.E.N., afirma citez: "Thales, de asemenea, judecand dupa ceea ce se spunea despre el, considera sufletul ca fiind cauza miscarii, daca este adevarat ca el a afrimat ca magnetita poseda suflet, deoarece ea atrage fierul." Deci conform relatarii lui Aristotel, si spuselor lui Thales din Milet, magnetismul si proprietatile acestuia erau cunoscute inca din perioada respectiva.

3 - 321 I.E.N. - Grecia - Filozoful Grec Teofrast a fost primul care a observat proprietatile atractive ale "lyncurium"-ului, presupus de multi a fi turmalina, si a facut o descriere a acesteia in tratatul lui despre pietre, cu numele "De Lapidibus". Teofrast cat si Plinius (in lucrarea acestuia "Natural History") scriu despre acest magnet natural, ca avand proprietatea de a atrage scoarta, paie si frunze uscate, proprietate asemanatoare chihlimbarului. Acesta spune ca "in momentul in care metalul se apropie de ea, el este atras, si odata ce a fost prins, este repede mentinut in imbratisarea magnetului".

4 - 250 I.E.N. - Grecia - Ptolemeu i-a ordonat lui Timochares, arhitectul palatului, sa suspende statuia de fier lui Arisnoe in templul Pharos. Desi Plinius (in lucrarea sa, volumul 34, cap. 14) afirma ca acest ordin nu a fost niciodata realizat, poetul Roman Ausonius (Decimus Magnus) afirma exact contrarul in lucrarea lui "Mosella", afirmand "... a suspendat statuia in mijlocul aerului... sub bolta acoperisului ornata cu magnetita, un magnet albastriu, atrage prin intermediul unui fir metalic, si mentine tanara femeie in imbratisarea lui".

5 - 60 I.E.N. - Italia - Poetul Roman Titus Lucretius Carus, face referire la magnet si proprietatile acestuia in lucrarea cu numele "De Rerum Natura", in care acesta afirma, citez: "... voi explica care sunt principiile care fac posibila puterea de atractie a pietrei pe care Grecii o numesc magnet, deoarece aceasta provine dintr-o tara numita Magnesia..." si continua cu explicarea principiilor datorita carora, fierul este atras de catre magnet. La trasmiterea fortei de atractie magnetice prin inelele lantului fac referire si urmatorii filozofi in lucrarile lor:
- Platon in dialogul din lucrarea "Ion", pagina 274, sau in limba Romana "Platon - Ion";
- Plinius in lucrarea "Natural History" volumul XXIV cap.42;
- Sf. Augustin in lucrarea acestuia "De Civitate Dei" cartea XXI, cap.4, sau in versiunea tradusa in limba engleza a acesteia "The City Of God" pagina 420;
- Bishop Hall in lucrarea "The English Senneca" pagina 53, cap. XVIII.